În muzică se reuşeşte prin muncă

„Contează picătura de noroc de la început, indiferent de ceea ce faci!”, spune Alexandra Ungureanu

O voce de excepţie şi un sound nemaipomenit, Alexandra Ungureanu şi Crush au poposit, împreună cu Caravana televiziunii U, în oraşul de la Dunăre şi le-au oferit gălăţenilor un spectacol cu adevărat incendiar. Am reuşit să le furăm câteva minute, timp în care ne-au spus puţin din povestea lor.

- Cât de mult contează recunoaşterea unui artist pe plan internaţional?

- Alexandra Ungureanu: Aprecierea unui artist sau a unei formaţii în spaţiul internaţional cântăreşte foarte mult pentru carieră. Noi ne-am bucurat la un moment dat de o asemenea reuşită, cu o variantă în engleză a primului nostru single „Plâng nopţile” şi ne aşteptăm ca pentru al doilea album, reacţiile să fie mai bune. Dar pentru asta e nevoie de noroc mai ales, dar noi încercăm să-l facem să sune cât mai bine.

- Care sunt secretele unei trupe reuşite?

- Radu: Este o muncă gigantică ce-ţi scoate peri albi, îţi cad dinţii. Pe bune, stresul e foarte mare, competiţia e acerbă, iar pentru a te menţine acolo unde ai ajuns, e necesar să munceşti în continuare, nu te ţine nimeni doar pe ochi frumoşi.

- Sorin: Secretul constă întotdeauna în muzică, în cazul nostru muzica spune totul, e important să ştii să-ţi transmiţi prin ea sentimentele.

- Alexandra: E nevoie de oameni experimentaţi, însă reuşita unei formaţii e influenţată de muzica lor în principal.

- Vă consideraţi o gaşcă de succes?

- Alexandra: Niciodată nu am reuşit să mă bucur de clipa actuală, am mai avut realizări profesionale până acum, niciuna la fel de mare ca cea din prezent cu trupa, cu acest repertoriu, avem foarte multe concerte şi mergem peste tot în ţară, cunoaştem oameni diferiţi. În general, reacţiile sunt bune, am avut norocul ca după două single-uri, să ne numărăm printre cele mai căutate trupe la concerte pe partea de dance şi ne bucurăm de succes pentru că am muncit foarte mult pentru el. Contează picătura de noroc de la început, indiferent de ce faci!

- Radu: Ne vom bucura pe la 60 de ani când ne vom aminti cât de bine era…

- În viaţa de zi cu zi, cine sunt Alexandra Ungureanu şi Crush?

- Alexandra: E greu să vorbesc despre mine. Sunt aceeaşi persoană, atât pe scenă, cât şi în viaţa de zi cu zi: un om normal şi norocos pentru că am ocazia să trăiesc din munca mea. Acesta este cel mai important lucru despre mine.

- Radu: Suntem nişte oameni simpli, facem muzică, nu ne vedem făcând altceva, cu toate că am încercat să renunţăm de câteva ori pentru că am văzut cât de greu e şi acum că am reuşit e O.K.

- Ce pregătiţi pentru viitor?

- Radu: Un nou single, vom lansa un nou album în primăvară, am vrea mai curând însă mai liberi suntem doar lunea, în rest lucrăm foarte mult.

- Cum ţi-ai dori să-şi amintească românii de tine?

- Alexandra: Vreau ca toată lumea să ştie de proiectul actual, ne-am dedicat total pentru el. Îmi doresc ca ei să ne aprecieze munca, să avem public de vârste cât mai diferite. Muzica noastră fiind de club duce într-o zonă mai exclusivistă, dar datorită mesajului şi feeling-ului, cred că poate atinge mai multe segmente de vârstă. Satisfacţiile aduse de colaborarea cu Holograf au fost foarte mari pentru că ei au fost idolii mei din adolescenţă şi la momentul respectiv, când în primul rând mergeam la spectacolele lor îmi venea greu să prevăd ceea ce urma să se întâmple. Toate colaborările pe care le-am avut în trecut au semnificat practic trambulina spre prezent. Toate lucrurile pe care le-am trăit, bune sau rele, nu le regret pentru că m-au adus până aici şi eu reprezint rezultatul acestor întâmplări.

- Vă simţiţi mândrii că sunteţi români?

- Alexandra: În ciuda bancurilor mai mult sau mai puţin proaste, a chestiilor care ne conving sau nu, eu sunt împăcată cu gândul că m-am născut în această ţară, chiar mândră uneori. Dar nu m-am gândit niciodată să plec din ţară pentru că aici se află familia şi prietenii mei şi nu m-aş putea acomoda în altă parte.

- Radu: Înainte să începem proiectul Crush, intenţionam să plec în America, în Santa Monica, pe malul oceanului, trebuia să lucrez într-un restaurant care îi aparţinea lui Arnold Schwartzenegger, dar trebuia să încerc şi în România. Stau foarte prost cu dorul de casă şi am zis că dacă nu reuşesc, mă chinui un an, doi şi plec dacă nu-mi iese pasienţa. Dar am reuşit şi iată-mă aici. Toate astea pentru că sunt român. E ceva!

- Sorin: Întotdeauna am fost mândru de originile mele şi nu m-aş muta în altă ţară pentru niciun motiv.

Noiembrie 2006