„Nu sunt modelul cel mai nimerit”

Festivalul Naţional Studenţesc de Muzică Folk a adunat laolaltă nume sonore ale genului printre care s-a numărat şi inegalabilul Nicu Alifantis. Perfecţionist din fire, Alifantis nu şi-a dezamăgit publicul şi a realizat un spectacol în adevăratul sens al cuvântului.

- Toată activitatea dumneavoastră se învârte în jurul artisticului. Din ce motiv aţi ales acest domeniu?

- Asta mi-a plăcut, asta am făcut de când mă ştiu, asta îmi place să fac şi o voi face în continuare, atâta vreme cât Dumnezeu îmi va da putere să continui.

- Dintre teatru, film, muzică şi poezie, care se situează cel mai aproape de sufletul dvs?

- Greu de spus, îmi place efectiv ceea ce fac, indiferent dacă se întâmplă pe scenă atunci când cânt sau la sala de repetiţie, când lucrez un nou album sau montez un spectacol de teatru, muzica unui spectacol de teatru sau de film. Fac cu mare credinţă oricare din aceste lucruri şi mă dăruiesc total.

- Cum percepeţi muzica românească actuală?

- Mi-e greu să comentez acest lucru pentru că nu e o perioadă prea propice pentru generaţia mea şi pentru cea a iubitorilor muzicii adevărate. Trăim nişte vremuri în care posturile de televiziune şi radio difuzează un anume gen muzical care prinde la public. De fapt, totul se strânge într-un cerc vicios, iar mass-media îl educă într-o zonă muzicală importată care cred ele că e vandabilă şi atunci automat induc în marea masă a publicului, îndeobşte tânăr, acest stil şi până la urmă cercul se întoarce şi se tot învârte şi se alege praful. Această muzică e îndrăgită de tineri şi nu de iubitorii de muzică adevărată.

- Şi ce înseamnă muzica adevărată?

- Beatles, Pink Floyd, Eric Clapton, Sting, oameni care cântă de mulţi ani, care vând în continuare, care sunt iubiţi. Asta înseamnă. E muzica aceea care rămâne, pe care o asculţi cu plăcere indiferent de an, de loc, de timp.

- O mare parte din textele cântecelor dvs aparţin unor mari nume ale literaturii. De ce aţi compus muzică pe astfel de versuri?

- Am considerat că e mai bine să apelez la poezia clasică şi contemporană, atât română cât şi universală, deoarece, neştiind să scriu foarte bine, am ales varianta asta. Mesajul în muzică este la fel de important, dacă nu chiar mai important decât muzica în sine. Şi atunci prefer opţiunea în care acest mesaj să fie poetic, bine scris, să aibă o acurateţe necesară.

- Cu ce alt stil, în afara folk-ului, v-aţi redefini ca artist?

- Nu mă consider un folkist decât dacă vreţi neapărat să mă numiţi aşa, dacă mă întâlniţi cu vocea şi cu chitara într-un concert. Toate albumele mele sunt orchestrate, nu cred că pot fi categorisit ca folkist, deci nu aş alege decât muzică. Singurul lucru pe care mi-l doresc să rămână în urma mea şi să se spună despre mine e că băiatul acela a făcut muzică frumoasă.

- Ce impresie v-a lăsat acest festival?

- E a treia oară când mă aflu la acest festival, cred foarte mult în organizatori care sunt nişte oameni teribil de sufletişti, dar care sunt depăşiţi, la un moment dat, de mici accidente organizatorice şi cred că atât atmosfera studenţească gălăţeană, cât şi publicul sunt foarte buni şi le doresc din tot sufletul ca acest festival să aibă o viaţă cât mai lungă.

- Ce le-aţi ura tinerilor care vă iau drept model?

- Că nu sunt modelul cel mai nimerit şi că e bine să se uite şi în alte locuri, poate găsesc ceva mai bun.

Mai 2006