"Nimicuri pentru bucuria sufletului”
Sunt oameni si oameni. Unii incarcati de griji aleg sa se nchida in sine, altii insa sunt dispusi sa-si deschida sufletul si incerca sa uite de probleme. Doamna Anicuta Brailescu este una dintre aceste persoane. De an buni din nimicuri, dumneaei creeaza lucruri care bucura ochiul si sufletul.
- Cu ati descoperit aceasta pasiune?
- Am fost placut impresionata de frumusetea naturii. Orice imagine ma inspira si intr-o zi m-a decis sa reproduc ceea ce vad.
- De cat timp va indeletnici cu confecionarea unor astfe de lucruri?
- De foarte mul timp, as putea spune ca m-am nascut cu acest har.
- Ati urmat vreun curs de specialitate?
- Nu. Totul iese din imaginatie, din mana mea. De fapt, meseria mea este croitoria : in copilarie coseam pe ascuns fiindca bunica nu era de acord. Spune ca nu poate fi o meserie de viitor. Totul era ca o joaca. Dupa ce m-am maritat, am constatat ca avea dreptate : croitoria nici atunci si nici acum nu a fost si nu este o meserie de viitor.
- Ce materiale folositi?
- Aparent nu au nicio legatura unele cu altele crengile si scoicile. Zapada artificiala este un element nelipsit din lucrari. Folosesc nimicuri.
- Cum reusiti sa faceti din el aceste lucruri?
- Prin imaginatie. Copacul are o poveste frumoasa : intr-o seara priveam pe fereastra copaci incarcati cu zapada. Atunci m-am intrebat : Oare eu nu voi putea sa reproduc acest copac? A doua zi m-am apucat de lucru.
- Care au fost primii critici? Cine a avut incredere in capacitatea dumneavoastra de a da viata acestor obiecte?
- Sincer nu am avut niciodata critici. Toata lumea mi-a spus numai vorbe frumoase. Iar aceste vorbe m -au ajutat sa merg mai departe, sa continui sa lucrez.
- Cate ore pe zi lucrati?
- Depinde de felul in care imi contabilizez timpul. Totul necesita rabdare. Sunt fericita ca imi petrec zilele realizand ceva frumos si util totodata.
- Le comercializati ?
- Nu, nu le vand. Sunt multi cei care imi calca pragul si sunt mulumita pentru ca simt caldura si emotie cand imi privesc lucrarile.
- Nu v-ar tenta sa mai catigati un ban?
- Nu, desi bani sunt puinti, ma bucur de simpla prezenta a acestor obiecte in cass mea. In ziua de azi lumea este saraca. Cine ar avea nevoie de astfel de lucruri ?
- Obisnuiti sa le daruiti?
- Toata lumea care imi bate la usa, primeste de la mine cate ceva. Cunoscut sau necunoscut vreau sa le ofer tuturor cate o mica bucurie.
- De fapt ce este aceasta preocupare?
- Este un adevarat refugiu. Totul trebuie uitat la un moment dat si cupandu-mi timpul mai uit. De cand sotul meu a decedat mi-am dedicat timpul copiilot confectionari acestor lucruri.
- Ce inseamna pentru dumneavoastra aceste lucrari?
- Totul. Sunt universul meu. Nimicuri care pentr mine reprezinta totul.
Octombrie 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu